"Abordarea "mitologizantă" a sfinţilor a început în vremurile bizantine, hrănită de mult iubitul în epocă gen hiperbolic şi platonic al sinaxarelor, şi a cunoscut apogeul în perioada turcocraţiei, din cauza suprapunerii agramatismului şi superstiţiei. (...) Ispite asemănătoarea se observă şi în abordarea vieţii unor sfinţi contemporani, a unor părinţi duhovniceşti vestiţi sau chiar în cazul unor duhovnici obişnuiţi, fără să lipsescă şi mărturiile false despre aşa-zisele cuvinte sau fapte săvârşite de aceştia. (...) Astfel, aceşti părinţi ajung să fie recepţionaţi de unii oameni ca fiind lipsiţi de slăbiciunile sau chiar particularităţile firii omeneşti. Cuvintele lor dobândesc o valoare absolută, putând fi folosite oricând pentru a încheia o discuţie (de vreme ce a spus-o părintele!). Autoritatea lor o depăşeşte uneori chiar şi pe cea a Mântuitorului Hristos. Deseori, aceste fenomene degenerative sunt făptuite fără ştiinţa respectivelor feţe duhovniceşti, în timp ce alteori aceştia le percep şi încearcă să le îndrepte, dar în zadar!"
pr. Vasilios Thermos
13 octombrie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu